În noaptea asta sunt rău

De pașii mei în noapte tremură copacii

și lăcrimează frunze pe alei

Vorbele-mi tună, vorbele-mi fulgeră:

luna devine palidă și florile se sting,

iar păsările țipă, tot cerul sfâșiind.

Nu pot să răd, să nu cutremur lumea
nu pot să plâng să nu aduc potopul.
Suflarea mea e-a lumii mângâiere,
dar dacă mi-o-apropii-ntr-un sărut
buzele mele focuri mari aprind!