Mângâieri

 

Mă dezvelea ușor când eu dormeam
Pletele răcoroase unduiau pe trup
Simțeam aroma dulce-a unui fruct
De parcă-n paradis mă desfătam.
 
Mă gâdila până când mă trezeam
Și tot trăgea perdeaua de lumină
Orbindu-mă în plină zi senină,
Zefirul strecurat pe lângă geam.