Cardiacă

Ah, frumusețea paradisului

îmi taie respirația!

De azi pe mâine

 

Trăind în lumea asta cu marginile-n vânt,

Am semănat silabe și am cules cuvânt

Care din vorbă-n vorbă m-a hrănit

Și-n somnul fără vise am fost ademenit.

 

Când setea îmi întinde deșertăciuni pe buze,

Iubirea își revarsă luminile difuze

Și mă trezesc atunci buimac în zori

Sorbind cu sete roua de pe flori!

Confuzie

 

Mă simt așa de bine când te-ascult
Prietenă cu ochii mari, căprui
Pentru că știi mereu ce să nu spui,
Când eu mă culc!
 
Mă simt așa de rău când mă trezesc,
Prietenă cu ochii mari, căprui
Pentru că știi  mereu ce să nu spui
Când te iubesc!

Eu, Golden Gate Bridge

sunt doar o corabie care brăzdează aerul,
vântul îmi zgâlțâie toate catargele, însă eu
le țin bine înfipte în cer, aruncând de pe mine
pe toți acei oameni ce-și poartă tristețile grele
și care lasă urme aspre, ridându-mi fruntea.
Noaptea, mă dor ochii de la farurile aprinse,
urechile-mi țiuie de scrâșnitul roților și atunci
țip sute de păsări negre la lună, apoi îmi întind
brațele pe ambele maluri și mă scutur de mașini.

Epigramă verde (Green pass epigram)

După vaccin mi-a fost așa de rău
De parcă m-am certat cu Dumnezeu.
Văzându -mi mâna verde, am rânjit:
Pot cumpăra, pot vinde, nu-s falit!
După rapel n-am mai simtit durere,
Nici dragoste, nici ură, nici plăcere,
Dar m-am trezit că-s pozitiv, ce bucurie:
Cu tuse, febră, amorțeli, o grozăvie!
Cu cânte-un nou rapel in organism
Mă pot îmbolnăvi cu optimism.

Dor de Eminescu

Tu ești cel ce m-ai învățat din bob în bob amorul,

tu ești cel ce m-ai învățat a muri vreodată,

mi-ai înălțat privirea spre stelele ccare scapără-n cale,

mi-ai dăruit un visi ferice, îngânându-m-au cu-n cânt

singuratice izvoare, blânda batere de vânt

și mi-ai turnat in suflet vitejie, fală și mândrie.

Tu ai înseninat mereu, viața sufletului meu

și-acuma, când s-așează bruma peste vii,

eu te întreb: de ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Ultima picătură

Ca orice fruct alintat
de razele Iubirii jucăușe,
mi s-a pârguit inima
pe ramurile trupului meu.

Gustă, Iubire, fructul tău
bucură-te de dulceața lui
până la ultima picătură caldă
de sânge, înainte de a cădea,
înainte de a putrezi în țărână! 

Nocturnă

Adormeam la umbra zulufilor tăi
mângâiat de zefirul răsuflării tale,
eram ca un matelot naufragiat
în poala unei sirene și sorbeam
din ochii tăi rouă, din buzele tale
nectar. Palmele mele zideau altare
pe sânii tăi, unde visuri jertfeam.
Într-o noapte neagră te-ai strecurat
tipltil ca o felină, din lumea mea
și mi-ai luat cu tine câțiva ani,
deși îți dăruisem, oricum, toată viața.

Neîmplinire

Crezuse că valea Iordanului se va umple

când cerurile s-au deschis și toată lumea
va vedea mântuirea lui Dumnezeu atunci
când El i s-a arătat, aceasta era profeția lui.

El, însă, i-a spus: 'Lasă"… Ioan L-a botezat,
dar pe inimă i s-a încolăcit o îndoială rece:
"Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul?"

Firea lui aspră nu cunoscuse nicio blândețe.

Dimensiune

Eu împărțeam spațiul cu aerul

și mă prelingeam ca apa

pe toate contururile lumii

luciul meu fura luminii culorile

și le nuanțam după sclipiri,

ton după ton, pată cu pată,

până când s-a prins de mine o haină,

care împrejurul meu s - a rulat sul

pe conturul acestui om ce se plimbă.