Tu ești cel ce m-ai
învățat din bob în bob amorul,
tu ești cel ce m-ai
învățat a muri vreodată,
mi-ai înălțat privirea
spre stelele ccare scapără-n cale,
mi-ai dăruit un visi
ferice, îngânându-m-au cu-n cânt
singuratice izvoare,
blânda batere de vânt
și mi-ai turnat in
suflet vitejie, fală și mândrie.
Tu ai înseninat mereu, viața sufletului meu
și-acuma, când s-așează
bruma peste vii,
eu te întreb: de ce nu-mi vii, de
ce nu-mi vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu