Nocturnă

Adormeam la umbra zulufilor tăi
mângâiat de zefirul răsuflării tale,
eram ca un matelot naufragiat
în poala unei sirene și sorbeam
din ochii tăi rouă, din buzele tale
nectar. Palmele mele zideau altare
pe sânii tăi, unde visuri jertfeam.
Într-o noapte neagră te-ai strecurat
tipltil ca o felină, din lumea mea
și mi-ai luat cu tine câțiva ani,
deși îți dăruisem, oricum, toată viața.