Morfeică

La ce te uiți? m-a întrebat mirată
Mă uit la film, este un serial
Răspund, intimidat de vocea ei ciudată.
Nu-i filmul vieții tale, mi-a spus sec.
Nu, dar e mai frumos, eu i-am șoptit.
Ajunge, am venit să te petrec
din lumea asta, filmul s-a sfârșit.
Am tresărit din viață-ntr-un coșmar,
Dar n-am făcut nimic, de ce să plec
Te rog frumos, mai lasă-mă măcar
Un episod din film să mai trăiesc.
Ea m-a privit cu-n ochi ce-mi da fiori
Doar unul, mi-a răspuns, în alb și negru

Să te obișnuiești fără culori, când mori.