Lumina

Lumina îmi intră toată în ochi,
geloasă pe albastrul cerului,
pe verdele copacilor, pe tot
ce văd și admir datorită ei,
Însă la ea, nu mă pot uita.
Și nervoasă, îmi gâdilă nările,
îmi usucă buzele și mă cuprinde
in razele ei cu toată caldura,
arzându-mă, sufocându-mă.
Eu fug spre marea albastră,
spre verdele copacilor, dar ea
mă ochește printre valuri,
mă pândește după frunze
îmi închide ochii de la tot
și de la toate, făcându-mă
de dragul ei să mor!