Nu știu dacă filmul continuă

Când a plecat, viața m-a uitat în fotoliul
ăsta ponsit, zdrențuit de care lipit, eu
mă uit la film, privesc fețe cunoscute
copilul acela timid, o mamă servind
zâmbind oaspeții cu salată de boeuf,
paharul de vin scăpărând între tată și fiu,
bunicul dormind solemn și nepoții care
se bucură de colivă, o fiică plângând,
o femeie care, având răsăritul pe buze,
cu prezența ei îmi lumina toată casa.
Ațipesc, nu știu dacă filmul continuă,
printre pleoapele ce se lasă, privesc
cum umbrei mele, alte umbre-i șoptesc.