Nimeni nu se naște râzând.Privim mirați către femeiaCe ne surâde cu lacrimiDe durere și ne încruntăm.Suflarea ei, suflarea noastrăEra până când ne-am născutÎn această lume ce ne-a tăiatRespirația și aerul ne doare!Nu mai primim mană din cer,Plângem de foame și căutămDn paradisul nostru pierdutÎnfrigurați, calea lactee.Nimeni nu se naște râzând.Privim mirați către femeiaCe surâde când ne hrăneșteȘi ca mama surâdem și noi!
Nimeni nu se naște râzând.
Privim mirați către femeia
Ce ne surâde cu lacrimi
De durere și ne încruntăm.
Suflarea ei, suflarea noastră
Era până când ne-am născut
În această lume ce ne-a tăiat
Respirația și aerul ne doare!
Nu mai primim mană din cer,
Plângem de foame și căutăm
Dn paradisul nostru pierdut
Înfrigurați, calea lactee.
Nimeni nu se naște râzând.
Privim mirați către femeia
Ce surâde când ne hrănește
Și ca mama surâdem și noi!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu