"…va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul".
(Regi III,
19:12
Când adierea lină-a unui vânt
Îmi răcorește fruntea, n-am cuvânt,
Mă simt ca un îndrăgostit distrat
De mâinile Iubirii mângâiat.
Și chiar de vânturi aspre-n adieri
Alungă toate zilele de ieri
Și-aduc deșertăciune pe pământ
Voi fi oricând un vânător de vânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu