Fără regrete

Dansa desculță în lumina soarelui ce s-a oprit din asfințit

s-o privească și cei din jur au înmărmurit, iar ea dansa

pe inimile tuturor, cu pas apăsat. Îndurerați, au plecat,

eu am rămas.

 

Dansa încălțată cu toc cui în lumina candelabrului aprins

și-am prins-o în brațe, felină de necuprins, iar ea dansa

pe inima mea cu pas apăsat. Îndurerat, eu aș fi plecat,

de n-ar fi rămas.

O firimitură de psalm

Carnea mea e deja marinată
de ani buni cu zahăr alb, brun
trecută apoi prin sare și piper,
aromată cu busuioc, rozmarin,
chimion și îmbibată cu vin,
mocnind de dor la foc ușor,  
preparată să fie gustată
de Domnul meu cel bun
înainte de a fi arsă toată
răspândind nori de scrum

Emoție

Nu aduce ziua ce aduce ceasul
emoții, neplăceri și  dureri.
Nu aduce ceasul ce aduce noaptea
somn, vise dulci și plăceri.
Nu aduce viața ce aduce Domnul
emoții, pajiști verzi, învieri!

Ora inutilă

M-am trezit la ora aceea când
nu știu dacă vreau să mai dorm
sau să mă las pradă dimineții
în care înghit în sec orice cuvânt
și mă dor toate amintirile vieții!

Haiku de iarnă

Azi e Crăciunul

în afară de Domnul

toți suntem prezenți!

Nocturnă

După o vârstă, orice durere
îmi dă speranța că mai trăiesc
chiar și greierii tac, când aud
gemetele mele în amurg.
Cerul aprinde stelele una
câte una, atât pentru cei vii,
cât și pentru cei morți.

Recviem (profesorului Daniel Stănica)

Prietene, te rog să râzi din toată inima ta
din tot sufletul tău, din toți dinții tăi mari
luminați de soare, prietene dă-mi un semn
o ecuație, un simbol, o axiomă, o elipsă
cu mustața ta groasă de matematician.
Ajută-mă cu zâmbetul tău cald să-nțeleg
plecarea ta. Erai atât de vesel și de liniștit
și atât de iubit, incât Dumnezeu te-a râvnit
și ți-a dăruit un colț de rai. Dar, tu, dințosule
tu  hlizitule, tu iubitule, pe noi cui ne la;i?

Eternul feminin

Eu din femeie doar o dată
m-am născut,
dar am murit de-atâtea ori
în brațele unei femei
că numai din iubirea ei
am renăscut.
 
Atunci când voi îmbătrâni
și o să casc
în brațele unei femei,
voi ști din nepăsarea ei
că prima dată voi muri
făr’ să renasc.

După un timp

aceste ziduri
s-au scorojit
culoarea s-a șters
ici colo crăpături
până și umbra mea
are riduri.

Dorință

Fii lângă mine, Doamne, și nu mă părăsi
Eu n-am știut să cresc cum se cuvine,
Ca toți cei mari ce nu mai cred în Tine
Și- n orice zi trăiesc aceeași zi.
 
Fii lângă mine, Domnul meu cel blând
Sunt alintat ca un copil, stii bine
Te rog să iei ghiozdanul de pe mine,
Și ciufulește-mi părul cu-al Tâu vânt!
 
Fii lângă mine, Doamne, doar Tu știi
Să dai culoare lumii pentru mine
Și când suspin în somn, fii lângă mine
Suflarea Ta din nou mă va trezi!

 

În preajma sărbătorilor

Cu câteva zile înainte de Crăciun
se înâmplă minuni;
De pildă, azi dimineață
mi-a răsărit un zâmbet pe față.
 
Nu am sărit  bine din pat
că fiul meu, deja îmbrăcat
să plece la cursuri, mi-a strigat:
Tată, pa, am plecat!
 
Dar mai minunat
e faptul că ea mi-a curățat
prinsă de - a Crăciunului vrajă
un ou fiert, de coajă!

Desfătări

Poetul este omul cel mai bogat în viață
Având perle de rouă în orice dimineață
Și aur la amiază din razele de soare,
Bancnote verzi de frunze-n buzunare;
Pe fiecare nor deține-o proprietate
Cu o piscină plină de muze răsfățate,
Care-i șoptesc, îi cântă și-i dansează,
Iar el un cec în versuri le semnează.

Rugăciune întreruptă de gânduri

Tatăl nostru
Care ești in ceruri
Sfințească se Numele Tău
Vie împărăția Ta,
Facă-Se voia Ta,
Precum in cer așa si pe pământ
Sau precum pe pământ așa și în cer
Facă-se voia noastră.
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi,
Dar cu măsură, e prea proaspătă,
Prea miroase a rai și obrajii devin
prea bucălați ca de copil fericit.
Astăzi orice dietă elimină pâinea,
Trebuie să fim cât mai slabi in viață.
Și ne iartă nouă greșelile noastre,
Precum și noi iertăm greșiților noștri,
Atât cât putem ierta, până la urmă
Greșelile lor sunt satisfacția noastră!
Și nu ne duce pe noi în ispită,
-Dar noi Doamne, Te ascultăm
Și ne lăsăm duși de Tine mereu-
Ci ne izbăvește de cel rău,
Dar nu de noi înșine,
Doamne, iartă-ne!

 

Ce pot să spun

 

Îmi reproșa ceva, vocea ei tăia aerul ca un cuțit
îi răspundeam răgușit, nu pricepeam mai nimic,
ochii mi se tulburau,  se întunecau și o ploaie rece
s-a stârnit! Cerul se încrunta, soarele se ascundea
după nori, ea fulgera și tuna cuvintele, tăindu-mi
răsuflarea, și-mi înghițeam în sec vorbele.
Afară se întuneca, luna roșea când ne asculta
stelele leșinau și cădeau, pământul se cutremura
păsările țipau, copiii urlau, corbiii croncăneau
oceanele se învolburau, toți oameniii tremurau!
Când fiul s-a așezat între noi, amândoi am amuțit
Norii s-au îndepărtat și, timid, soarele  s-a ivit!
Cam asta-i tot!